In anul 2004 ( sper sa nu gresesc anul ) , am decis ca nu mai pot lucra pe cont propiu si ca ar fi cazul sa lucrez pentru o firma de detectivi . Aparuse legea detectivilor in 2003 si nu imi doream sa am probleme cu politia . Asa ca am trimis cv-uri la majoritatea agentiilor de detectivi si reprezentantul uneia dintre ele imi raspunde,ma cheama la un interviu . In acea perioada lucram cu un amic care avea o dacie break si am considerat ca este mai bine sa pastrez echipa formata in vreo doi ani de activitate si sa il " trag " dupa mine . M-am prezentat la interviu si chiar am dat o proba de lucru , eu cu filmatul , amicul cu condusul . Cred ca in mintea mea era ca cel care ma " verifica " pe mine este destul de bun in domeniu , stia ce se face in teren . De unde atat . Omul lucrase cu diversi oameni de la firma respectiva , fosti ofiteri in politie , destul de buni pe domeniul lor de activitate dar nu neaparat in munca de filaj , supraveghere . Practic aveam sa aflu mai tarziu ca nici macar regulile de bun simt acel om nu le stia . Am fost acceptati , dar practic in teren am intrat cam peste o luna sau doua de la acel interviu . Noi ( si sa se observe ca vorbesc la plural chiar daca colegul meu era format de mine si facea exact ceea ce invatase de la mine ) am incercat sa facem ceea ce facusem mereu , adica sa dovedim altora ca suntem niste profesionisti . In acel moment firma avea o singura masina disponibila si nici un echipaj format de detectivi . Trebuie retinut acest aspect pentru ca este foarte important . Au venit multe lucrari si am inceput sa fim din ce in ce mai solicitati . Ma bufneste rasul cand imi aduc aminte reactia managerului respectiv , cand i-am transmis ca sunt in restaurant si filmez obiectivul . A fost ceva de genul " iesi imediat de acolo sa nu cumva sa se prinda " . Numai ca , atunci inventasem metoda ghiozdanul si imi mergea destul de bine . Aveam talent . Deci , metoda ghiozdanul este marca proprie pe care unii sau altii au incercat sa si-o insuseasca ca fiind a lor , dar , daca ii pui sa filmeze asa nici macar nu stiu cum se face . In momentul in care " inventezi un produs , o modalitate de lucru etc . se presupune ca esti as in a utiliza acel produs . asa zic eu si cine vrea poate sa ma combata argumentand . Au inceput sa vina din ce in ce mai multe lucrari , am observat si " calitatile " de organizator , de detectiv de birou ale acelui om , adica nimic . Orice decizie pe care acesta o lua , din birou , se dovedea a fi gresita in teren si deci nu se punea in aplicare . Adica , eu nu o puneam in aplicare . Este stiut faptul ca , in aceasta munca deciziile se iau in teren , in functie de ceea ce face obiectivul , de locatia unde te afli , de posibilitatile materiale si fizice pe care le ai in acel moment , dar IN TEREN . Nu in birou , la caldura sau racoare dupa caz . Oricat de bun ai fi in aceasta munca , oricat de multa vechime ai avea  , nu poti lua deciziile in birou . Deci , depindea de mine , sau in cele mai multe cazuri de noi doi ca si echipaj ce decizii luam . Au inceput mancatoriile , doar suntem in Romania . In loc sa aprecieze faptul ca si asa nu trebuia sa faca nimic altceva decat sa scrie rapoarte si sa faca poze ( " din 30 de minute de filmare pot face si 100 de poze " sunt cuvintele acelui manager , fericit ca avea si ce sa dea clientului , nu doar vorbe ca pana atunci ) sau sa isi mareasca capitalul , acel manager a fost atacat in amorul propiu de faptul ca eu faceam pe seful . Oare faceam pe seful pentru mine ? Imi intrau mie in cont sute de euro ? Nu . Sau acelasi manager , era mult mai priceput decat mine in meserie , venea in teren ca sa vada realitate si apoi sa ia o decizie ? Nu . Dar avea un orgoliu incomensurabil si , in ciuda faptului ca avea succes , dar nu datorita lui , se simtea amenintat . 

 Colegul meu din acel moment , este un om extraordinar , dar un mic defect avea ( mai multe dar nu vreau sa il jignesc ) : este o curva cu 10 fete si este capabil sa calce cadavre in picioare doar pentru a-i fi lui bine . S-a apropiat de manager , a inceput sa arunce vorbe care nu aveau nici o legatura cu realitatea dar culmea isi atingeau tinta de fiecare data . Managerul, un om slab , fara prieteni buni , frustrat, logic ca a pus " botul ' la vrajelile prietenului meu si a incercat sa ma atace pe mine, considerand ca eu am ceva cu acesta sau ca mie imi este frica sa nu imi pierd locul de munca . Problemele mele legate de acest individ erau strict legate de comportamentul lui fata de ceilalti si fata de mine . Din vina lui am facut " cunostinta " cu muntele undeva in zona Posada si numai Dumnezeu stie cat de aproape de moarte am fost , problema lui cu drogurile incepuse sa fie deranjanta , dar acest manager m-a acuzat pe mine ca as minti legat de acest viciu ( i s-a dovedit contrariul dar dupa ce am plecat eu din aceea firma si nici in ziua de astazi nu m-a sunat sa spuna cel putin " ai avut dreptate Adrian " ) , faptul ca de multe ori am bagat eu benzina pentru a avea ptr. filaj a doua ziua , deoarece prietenul meu bun avea grija sa o consume iar eu nu mai doream sa ii aud acuzatiile managerului cum ca eu as fi de vina ( eu nu sunt sofer , nu merg cu toti colegii la distractie , am alti prieteni adevarati ) . Toate aceste probleme au dus inevitabil la " despartirea " mea de aceasta firma care , in ciuda succesului pe care il avea , era macinata de mancatorii ieftine , nepotism , etc. Am auzit multe povesti despre ce a urmat ( culmea managerule aceste povestiri veneau de la cel mai bun tovaras al tau ) dupa ce am plecat si multe s-au adeverit a fi adevarate . Este o parte a povestirii , nu am chef si nici o placere sa mai aud de acesti oameni dar tot ei vor fi cei care ma vor ataca , vor incerca sa ma scoata de pe piata . Frica este o boala , iar managerul acestei firme sufera de aceasta boala . Ati aruncat manusa , eu am ridicat-o .