Detectivi Particulari

Articol Adrian

detectiv — Mon, 07 Apr 2014 08:49:21 GMT

"Dacă mama ta vine şi spune că te iubeşte, verifică informaţia... Este prima regulă pe care o înveţi când devii detectiv particular". La 35 de ani, Adrian vorbeşte despre sine ca despre un om bătrân. A văzut mai multe decât voia să vadă şi a trăit mai mult decât alţii de vârsta lui. Explicaţia este simplă - când alţii dorm, el veghează. Fuma şi înainte de a deveni detectiv particular, acum 10 ani, dar când îl întrebi cât tutun bagă în el mai nou, ridică ochii spre cer şi dă din umeri. "Fără număr". Îţi înşiră şi bolile profesionale: "Plămânii, ficatul, rinichii..." Râde amuzat când îi zici că practică meseria pe care fiecare băiat, când era mic, visa să o aibă. "Nu e ce-şi închipuie lumea. Nouăzeci la sută din timp stai şi veghezi. Numai că nu poţi să dezlegi rebus sau cuvinte încrucişate, trebuie să fii cu ochii în patru. Zece la sută este acţiunea". Cât priveşte cazurile, nu în fiecare zi trebuie să dezlegi cine ştie ce enigme. "Sherlock Holmes făcea o treabă foarte complicată, în toată lumea, însă, detectivii trăiesc din adulter", spune Adrian. A prins la vremea lui şi urmăriri ca în filme pe străzile Bucureştiului, însă, de la o vreme, traficul şi poliţistul de la rutieră sunt obstacolele principale în calea oricărui detectiv. "Emisiunile cu detectivi strică afacerea" Adrian spune că dacă bărbaţii îşi suspectează uneori soţia degeaba, femeile bănuitoare au întotdeauna dreptate. "Este incredibil cum simt imediat ce se întâmplă. De multe ori vin cliente la noi la birou care nu au alt indiciu decât bănuiala lor. Am avut un caz în care, după ce am vorbit cu clienta, eu şi partenerul meu am exclamat în acelaşi timp: "E nebună!". Apoi, nici nu începusem urmărirea soţului de câteva ore, că l-am şi prins făcând amor cu amanta în maşina personală. Mare crai!". Alteori, însă, detectivul înnebuneşte urmărindu-şi ţinta. "Avem de-a face cu oameni cu bani care au supermaşini. Un filaj ca la carte se face cu cel puţin două automobile, dar cum la noi şi clienţii şi patronii se zgârcesc la bani, filajul se face cu una singură. Dacă ţinta trece pe roşu, tu ce faci?", se întreabă Adrian, adăugând că nu a trecut niciodată pe roşu, dar că îi poate spune altuia cum să facă treaba asta fără să păţească nimic. Despre emisiuni ca "Trădaţi în dragoste" sau "Test de fidelitate" are numai cuvinte de ocară. "Ei spun că ajută meseria asta, dar mai mult o strică. Lăsând la o parte faptul că arată care sunt secretele meseriei, le bagă clienţilor idei greşite în cap. De multe ori vine omul şi zice: ce să ne mai obosim cu filajul, nu putem să angajăm o ispită? Bărbatul e bărbat, femeia e femeie, dacă îi ispiteşti, o să cedeze. Şi poate o fac pentru prima dată", spune Adrian. "Altă dată, m-a sunat cineva în miez de noapte. Voia să îi punem microfoane în telefonul iubitei. În meseria asta trebuie să fii diplomat, nu poţi să refuzi din prima. Aşa că l-am întrebat ce tarif să-i percep ca să acopere faptul că pentru asta eu o să fac 15 ani de puşcărie şi o să-mi pierd licenţa? Când cumperi aparatură de genul asta, imediat începe să te fileze şi pe tine SRI-ul", spune Adrian, care adaugă că munca lui se opreşte la intrarea în blocul sau în casa ţintei. "Ne-ar ajuta enorm să putem pune microfoane sau camere în casele sau în maşinile oamenilor. Dar e ilegal. Nu poţi să montezi nici măcar un GPS. Nici măcar clientul care îşi suspectează soţia nu poate monta camere sau microfoane fără acceptul acesteia. Şi chiar dacă o face, înregistrarea nu are valoare la tribunal. Tot ce putem face sunt fotografii pe spaţiul public sau să chemăm soţul sau soţia să-i prindă pe amanţi asupra faptului". Supravegherea copiilor Adrian spune că se întâmplă rar să fie şocat de cazurile pe care le are. Totuşi, rămâne om. "Ultima oară când am rămas pur şi simplu fără cuvinte a fost când urmăream o fetiţă de 14 ani, la cererea părinţilor. Se droga într-o toaletă publică din Herăstrău. Îşi băga în venă. Ce văzusem eu, văzuse şi un poliţist, dar a lăsat-o în pace. Tatăl, când i-am povestit ce am văzut, nu a zis nimic. S-a ridicat şi a plecat. În general, ce se întâmplă în liceele din Capitală este greu de imaginat. Licee cu renume. A fuma haşiş sau marijuana este ceva, dar mulţi deja îşi injectează heroină", spune Adrian, adăugând că, atunci când vine vorba de copiii lor, mulţi părinţi sunt orbi. "Vin taţi care îmi spun că odraslele lor nu au cum să se drogheze pentru că nu le dau bani pe mână. «Cu ce îşi cumpără dacă eu nu îi dau decât 20 de lei pe zi, să aibă de mâncare», îmi spune tatăl. Dar el nu îşi dă seama că, pe lângă cei 20 de lei pe zi pe care îi dă el copilului, acesta mai primeşte încă 200 de lei de la mamă... Sunte fete de 14 ani care merg de câte trei-patru ori la coafor pe săptămână, după care le mai rămân şi bani de droguri. Au mai mulţi bani în buzunar ca mine", spune Adrian. Poliţistul, piedica numărul unu Adrian spune că între detectivii particulari şi poliţişti nu încape loc de prea multă dragoste. "Nu mai ştiu de câte ori nu s-au luat poliţiştii de mine doar pentru că stăteam într-un loc şi filam. Prima oară îi spui că e dreptul tău să stai unde vrei, dacă eşti pe spaţiu public, dar nu înţelege. Apoi îi spui că eşti detectiv particular şi începe cu miştoul. Că a făcut şi el filaj la viaţa lui şi că tu nu o faci bine, că dacă te-a prins el, te prinde şi ţinta. El habar nu are că ţinta ta e la un kilometru distanţă, crede că e peste drum". De asemenea, Adrian spune că multă lume îşi închipuie că imagini incriminatoare se pot lua cu minicamere care încap într-o butonieră sau pot fi montate pe nişte ochelari. "Şi dacă ţinta ta stă într-un bar în care este întuneric, ce faci? Cu minicamerele alea nu rezolvi nimic. Eşti bun abia atunci când ai o cameră mare şi performantă la tine cu care să poţi filma pe ascuns. Iar pentru asta trebuie să ştii unde să stai, ce lumină ai în locul respectiv şi să îţi dai seama de toate astea în câteva secunde, cât să nu baţi la ochi că te învârţi prea mult... Sunt mulţi oameni care vor să devină detectivi, dar îşi dau seama pe parcurs că nu au ce le trebuie", mai spune Adrian. Are zece ani de meserie şi spune că îi mai trebuie încă 10 pentru a deveni cu adevărat bun. Nu ştie încă dacă o să-l mai ţină nervii.

Munca de filaj , continuare

detectiv — Mon, 08 Nov 2010 17:01:59 GMT

In general ai cam 20-30 de secunde la dispozitie pentru a observa toate aceste aspecte . Legat , insa de afirmatia mea conform careia nu exista detectiv si sofer , suntem in Romania , unde intotdeauna va trebui sa existe unul care sa faca pe seful sau pe marele detectiv , in timp ce celalalt se va simti lezat si in felul acesta vor exista tensiuni . Pentru a-ti castiga dreptul de a te numi detectiv particular , trebuie sa dovedesti prin munca , prin efort continuu , prin metodele si mijloacele folosite , dar mai ales prin efortul depus . Conteaza calitatea " lucrarilor " efectuate , care se traduce prin satisfactia clientului , si nu cantitatea . Cate , lucrari ai? Chiar pe unul dintre site-urile firmei mele , ma" laud " cu vreo 6000 de lucrari , dar sa nu va inchipuiti ca toate au iesit 100% perfect . Au fost greseli fatale penru un detectiv , au fost clienti pe jumatate multumiti dar in mare au iesit dupa sufletul meu , cum spune romanul . Un detectiv particular trebuie sa aiba puterea sa invete din propiile greseli , sa le repare , si nu sa aduca acele greseli la rang de meserie .

Deci, am pomenit de imaginatie , atentie distributiva . Atentia distributiva este necesara atat celui care conduce masina de filaj , cat si celui care filmeaza , merge pe jos dupa obiectiv . Tocmai , de aceea spun ca nu exista sofer si detectiv , pentru ca ambii trebuie sa aiba aceleasi calitati . Cu condusul este mai dificil pentru ca nu toti pot fi soferi buni dar in general in echipa unul se completeaza cu celalalt .

povestiri

detectiv — Sat, 10 Apr 2010 20:01:03 GMT

In mod normal as fi vrut sa scriu strict despre aceasta meserie , despre modalitatea de lucru , poate cineva are nevoie sau pur si simplu din dorinta de a povesti . Nu ca eu as fi vreun as in domeniu , dar imi place sa cred ca am ceva experienta . Povestea care va urma , are scopul de a " trezi " la realitate pe anumite persoane si de a cere parerea fostilor colegi , celor care m-au cunoscut ca si detectiv particular , celor care , zic eu , au invatat ceva de la mine . Deci .

In anul 2004 ( sper sa nu gresesc anul ) , am decis ca nu mai pot lucra pe cont propiu si ca ar fi cazul sa lucrez pentru o firma de detectivi . Aparuse legea detectivilor in 2003 si nu imi doream sa am probleme cu politia . Asa ca am trimis cv-uri la majoritatea agentiilor de detectivi si reprezentantul uneia dintre ele imi raspunde,ma cheama la un interviu . In acea perioada lucram cu un amic care avea o dacie break si am considerat ca este mai bine sa pastrez echipa formata in vreo doi ani de activitate si sa il " trag " dupa mine . M-am prezentat la interviu si chiar am dat o proba de lucru , eu cu filmatul , amicul cu condusul . Cred ca in mintea mea era ca cel care ma " verifica " pe mine este destul de bun in domeniu , stia ce se face in teren . De unde atat . Omul lucrase cu diversi oameni de la firma respectiva , fosti ofiteri in politie , destul de buni pe domeniul lor de activitate dar nu neaparat in munca de filaj , supraveghere . Practic aveam sa aflu mai tarziu ca nici macar regulile de bun simt acel om nu le stia . Am fost acceptati , dar practic in teren am intrat cam peste o luna sau doua de la acel interviu . Noi ( si sa se observe ca vorbesc la plural chiar daca colegul meu era format de mine si facea exact ceea ce invatase de la mine ) am incercat sa facem ceea ce facusem mereu , adica sa dovedim altora ca suntem niste profesionisti . In acel moment firma avea o singura masina disponibila si nici un echipaj format de detectivi . Trebuie retinut acest aspect pentru ca este foarte important . Au venit multe lucrari si am inceput sa fim din ce in ce mai solicitati . Ma bufneste rasul cand imi aduc aminte reactia managerului respectiv , cand i-am transmis ca sunt in restaurant si filmez obiectivul . A fost ceva de genul " iesi imediat de acolo sa nu cumva sa se prinda " . Numai ca , atunci inventasem metoda ghiozdanul si imi mergea destul de bine . Aveam talent . Deci , metoda ghiozdanul este marca proprie pe care unii sau altii au incercat sa si-o insuseasca ca fiind a lor , dar , daca ii pui sa filmeze asa nici macar nu stiu cum se face . In momentul in care " inventezi un produs , o modalitate de lucru etc . se presupune ca esti as in a utiliza acel produs . asa zic eu si cine vrea poate sa ma combata argumentand . Au inceput sa vina din ce in ce mai multe lucrari , am observat si " calitatile " de organizator , de detectiv de birou ale acelui om , adica nimic . Orice decizie pe care acesta o lua , din birou , se dovedea a fi gresita in teren si deci nu se punea in aplicare . Adica , eu nu o puneam in aplicare . Este stiut faptul ca , in aceasta munca deciziile se iau in teren , in functie de ceea ce face obiectivul , de locatia unde te afli , de posibilitatile materiale si fizice pe care le ai in acel moment , dar IN TEREN . Nu in birou , la caldura sau racoare dupa caz . Oricat de bun ai fi in aceasta munca , oricat de multa vechime ai avea , nu poti lua deciziile in birou . Deci , depindea de mine , sau in cele mai multe cazuri de noi doi ca si echipaj ce decizii luam . Au inceput mancatoriile , doar suntem in Romania . In loc sa aprecieze faptul ca si asa nu trebuia sa faca nimic altceva decat sa scrie rapoarte si sa faca poze ( " din 30 de minute de filmare pot face si 100 de poze " sunt cuvintele acelui manager , fericit ca avea si ce sa dea clientului , nu doar vorbe ca pana atunci ) sau sa isi mareasca capitalul , acel manager a fost atacat in amorul propiu de faptul ca eu faceam pe seful . Oare faceam pe seful pentru mine ? Imi intrau mie in cont sute de euro ? Nu . Sau acelasi manager , era mult mai priceput decat mine in meserie , venea in teren ca sa vada realitate si apoi sa ia o decizie ? Nu . Dar avea un orgoliu incomensurabil si , in ciuda faptului ca avea succes , dar nu datorita lui , se simtea amenintat .

Colegul meu din acel moment , este un om extraordinar , dar un mic defect avea ( mai multe dar nu vreau sa il jignesc ) : este o curva cu 10 fete si este capabil sa calce cadavre in picioare doar pentru a-i fi lui bine . S-a apropiat de manager , a inceput sa arunce vorbe care nu aveau nici o legatura cu realitatea dar culmea isi atingeau tinta de fiecare data . Managerul, un om slab , fara prieteni buni , frustrat, logic ca a pus " botul ' la vrajelile prietenului meu si a incercat sa ma atace pe mine, considerand ca eu am ceva cu acesta sau ca mie imi este frica sa nu imi pierd locul de munca . Problemele mele legate de acest individ erau strict legate de comportamentul lui fata de ceilalti si fata de mine . Din vina lui am facut " cunostinta " cu muntele undeva in zona Posada si numai Dumnezeu stie cat de aproape de moarte am fost , problema lui cu drogurile incepuse sa fie deranjanta , dar acest manager m-a acuzat pe mine ca as minti legat de acest viciu ( i s-a dovedit contrariul dar dupa ce am plecat eu din aceea firma si nici in ziua de astazi nu m-a sunat sa spuna cel putin " ai avut dreptate Adrian " ) , faptul ca de multe ori am bagat eu benzina pentru a avea ptr. filaj a doua ziua , deoarece prietenul meu bun avea grija sa o consume iar eu nu mai doream sa ii aud acuzatiile managerului cum ca eu as fi de vina ( eu nu sunt sofer , nu merg cu toti colegii la distractie , am alti prieteni adevarati ) . Toate aceste probleme au dus inevitabil la " despartirea " mea de aceasta firma care , in ciuda succesului pe care il avea , era macinata de mancatorii ieftine , nepotism , etc. Am auzit multe povesti despre ce a urmat ( culmea managerule aceste povestiri veneau de la cel mai bun tovaras al tau ) dupa ce am plecat si multe s-au adeverit a fi adevarate . Este o parte a povestirii , nu am chef si nici o placere sa mai aud de acesti oameni dar tot ei vor fi cei care ma vor ataca , vor incerca sa ma scoata de pe piata . Frica este o boala , iar managerul acestei firme sufera de aceasta boala . Ati aruncat manusa , eu am ridicat-o .

Munca de filaj

detectiv — Wed, 07 Apr 2010 10:39:29 GMT

In majoritatea cazurilor si in toate tarile , detectivul particular " traieste " din filaj . Filajul presupune urmarirea unei persoane pentru a se stabili activitatea zilnica , persoanele cu care se intalneste , relatiile cu acestea . Toate aceste activitati sunt filmate sau fotografiate , iar aici intervine abilitatea detectivului de a face aceste lucruri fara a fi observat de catre obiectiv sau de celelalte persoane . Acum , in Romania sunt putine persoane care pot filma/fotografia pe ascuns , iar majoritatea copiaza metodele de la altcineva . In mod normal , detectivul particular trebuie sa isi foloseasca imaginatia pentru ca de cele mai multe ori nu dispune de aparatura superperformanta ci de simple camere video . Deci una din calitatile de baza ale detectivului trebuie sa fie imaginatia . Fara aceasta si copiind de la ceilalti modalitatea de a filma de cele mai multe ori greseste sau imaginile luate sunt de proasta calitate . Metodele folosite de catre mine sunt create de mine , sunt rodul imaginatiei mele , le pot schimba oricand , dar intotdeauna verific daca o metoda sau alta este buna sau nu . Acum 11 ani cand am terminat scoala de detectivi particulari , am invatat , cel putin teoretic pentru ca eu am cam lipsit de la unele cursuri , fotografierea pe ascuns , metodele de fotografiere pe ascuns . Pentru a ma perfectiona in arta fotografierii ascunse am iesit pur si simplu in oras cu un aparat de fotografiat si am inceput sa pun in practica ceea ce invatasem teoretic . Asa am invatat cum sa ma folosesc de lumina pe care o am , am invatat sa stabilesc distantele cele mai bune intre mine si obiectiv , am prins curaj sa fotografiez in baruri si restaurante . O alta calitate a detectivului particular este aceea de a-si stabili imediat pozitia optima pentru fotografiat , de a se folosi de ceea ce ii ofera terenul . In momentul in care intri intr-un restaurant tu trebuie sa observi unde se afla obiectivul , care este pozitia cea mai buna de unde tu poti filma , cat de frecvent vine ospatarul pe la mese ( exista riscul sa te vada acesta si sa iasa putin scandal ) , toate aceste lucruri intr-un timp cat mai scurt cu putinta . Deci atentia distributiva . Aceste lucruri trebuiesc cunoscute de catre toti detectivii care participa in teren , nu exista sofer si detectiv , exista un echipaj format din doi , zece detectivi .

Detectivi Particulari

detectiv — Thu, 25 Mar 2010 09:54:46 GMT

Nu am pretentia ca as cunoaste toate chichitele acestei meserii , nu am pretentia ca parerile sau sfaturile mele ar fi cele mai bune , dar putem invata unii de la altii . Sunt de zece ani in domeniul investigatiilor private si pot spune ca am vazut si am facut multe nebunii , am invatat sa cunosc oamenii , am cunoscut si partea perversa a romanului dar si partile lui bune . In zece ani am cunoscut familii care aveau o imagine impecabila in lume , dar in interior aceastea erau macinate de gelozii , invidii, inselatorii,minciuni . Singura intrebare pe care mi-am pus-o atunci cand am inceput meseria a fost daca voi rezista fara sa devin un om suspicios la relatiile interumane de orice natura . Si raspunsul ? Inca ma mai lupt cu mine insami , cu partea intunecata a eu-lui meu interior . Cand am inceput scoala , unul dintre profesorii nostrii a emis un motto al meseriei de detectiv particular " Daca mama ta iti spune ca te iubeste , mai bine verifica " . In mod normal acest motto nu ar trebui sa fie inteles ca atare pentru ca este ciudat sa spui ca ar trebui sa verifici daca mama ta te iubeste . Dar realitatea vietii din Romania dovedeste pe zi ce trece ca aceast motto este real in toate formele sale . In anul 2000 am castigat primii bani din aceasta meserie . Dar cel mai mare castig al meu nu a fost faptul ca am castigat acei bani ci faptul ca am reusit , intr-o perioada in care aceasta meserie nu era oficiala ( se mergea pe ideea ca ceea ce nu este interzis prin lege este permis ) , sa castig increderea clientului , sa imi fac treaba in teren ajungand la o finalitate . Au urmat sute de lucrari care au generat stabilirea unor reguli esentiale pentru munca de filaj , reguli ce le-am impus celor care au lucrat cu mine . Nu este gluma , le-am impus efectiv si nu am acceptat ca aceste reguli sa fie incalcate decat daca cel care le incalca avea un argument puternic cu care putea sa imi inchida gura . Atat .

Intotdeauna voi castiga bani de pe urma muncii mele , dar satisfactia cea mai mare vine din lucrurile marunte , cum ar fi un simplu " multumesc " venit de la un client .

In aceasta meserie am creat propiile mele reguli legate de modalitatea efectuarii uni filaj , a unei investigatii , reguli nascute din munca in teren . Nu va inchipuiti ca filajul inseamna , batai , impuscaturi ci culmea , 90% plictiseala si doar 10% actiune reala ( dar nu gen Bond 007 ) . Dar mereu trebuie sa gandesti, sa gasesti solutii , mai exact sa iti folosesti creierul . Dar este o munca frumoasa , considerata de multi ca un drog care creaza dependenta .