"Dacă mama ta vine şi spune că te iubeşte, verifică informaţia... Este prima regulă pe care o înveţi când devii detectiv particular". La 35 de ani, Adrian vorbeşte despre sine ca despre un om bătrân. A văzut mai multe decât voia să vadă şi a trăit mai mult decât alţii de vârsta lui. Explicaţia este simplă - când alţii dorm, el veghează. Fuma şi înainte de a deveni detectiv particular, acum 10 ani, dar când îl întrebi cât tutun bagă în el mai nou, ridică ochii spre cer şi dă din umeri. "Fără număr". Îţi înşiră şi bolile profesionale: "Plămânii, ficatul, rinichii..." Râde amuzat când îi zici că practică meseria pe care fiecare băiat, când era mic, visa să o aibă. "Nu e ce-şi închipuie lumea. Nouăzeci la sută din timp stai şi veghezi. Numai că nu poţi să dezlegi rebus sau cuvinte încrucişate, trebuie să fii cu ochii în patru. Zece la sută este acţiunea". Cât priveşte cazurile, nu în fiecare zi trebuie să dezlegi cine ştie ce enigme. "Sherlock Holmes făcea o treabă foarte complicată, în toată lumea, însă, detectivii trăiesc din adulter", spune Adrian. A prins la vremea lui şi urmăriri ca în filme pe străzile Bucureştiului, însă, de la o vreme, traficul şi poliţistul de la rutieră sunt obstacolele principale în calea oricărui detectiv. "Emisiunile cu detectivi strică afacerea" Adrian spune că dacă bărbaţii îşi suspectează uneori soţia degeaba, femeile bănuitoare au întotdeauna dreptate. "Este incredibil cum simt imediat ce se întâmplă. De multe ori vin cliente la noi la birou care nu au alt indiciu decât bănuiala lor. Am avut un caz în care, după ce am vorbit cu clienta, eu şi partenerul meu am exclamat în acelaşi timp: "E nebună!". Apoi, nici nu începusem urmărirea soţului de câteva ore, că l-am şi prins făcând amor cu amanta în maşina personală. Mare crai!". Alteori, însă, detectivul înnebuneşte urmărindu-şi ţinta. "Avem de-a face cu oameni cu bani care au supermaşini. Un filaj ca la carte se face cu cel puţin două automobile, dar cum la noi şi clienţii şi patronii se zgârcesc la bani, filajul se face cu una singură. Dacă ţinta trece pe roşu, tu ce faci?", se întreabă Adrian, adăugând că nu a trecut niciodată pe roşu, dar că îi poate spune altuia cum să facă treaba asta fără să păţească nimic. Despre emisiuni ca "Trădaţi în dragoste" sau "Test de fidelitate" are numai cuvinte de ocară. "Ei spun că ajută meseria asta, dar mai mult o strică. Lăsând la o parte faptul că arată care sunt secretele meseriei, le bagă clienţilor idei greşite în cap. De multe ori vine omul şi zice: ce să ne mai obosim cu filajul, nu putem să angajăm o ispită? Bărbatul e bărbat, femeia e femeie, dacă îi ispiteşti, o să cedeze. Şi poate o fac pentru prima dată", spune Adrian. "Altă dată, m-a sunat cineva în miez de noapte. Voia să îi punem microfoane în telefonul iubitei. În meseria asta trebuie să fii diplomat, nu poţi să refuzi din prima. Aşa că l-am întrebat ce tarif să-i percep ca să acopere faptul că pentru asta eu o să fac 15 ani de puşcărie şi o să-mi pierd licenţa? Când cumperi aparatură de genul asta, imediat începe să te fileze şi pe tine SRI-ul", spune Adrian, care adaugă că munca lui se opreşte la intrarea în blocul sau în casa ţintei. "Ne-ar ajuta enorm să putem pune microfoane sau camere în casele sau în maşinile oamenilor. Dar e ilegal. Nu poţi să montezi nici măcar un GPS. Nici măcar clientul care îşi suspectează soţia nu poate monta camere sau microfoane fără acceptul acesteia. Şi chiar dacă o face, înregistrarea nu are valoare la tribunal. Tot ce putem face sunt fotografii pe spaţiul public sau să chemăm soţul sau soţia să-i prindă pe amanţi asupra faptului". Supravegherea copiilor Adrian spune că se întâmplă rar să fie şocat de cazurile pe care le are. Totuşi, rămâne om. "Ultima oară când am rămas pur şi simplu fără cuvinte a fost când urmăream o fetiţă de 14 ani, la cererea părinţilor. Se droga într-o toaletă publică din Herăstrău. Îşi băga în venă. Ce văzusem eu, văzuse şi un poliţist, dar a lăsat-o în pace. Tatăl, când i-am povestit ce am văzut, nu a zis nimic. S-a ridicat şi a plecat. În general, ce se întâmplă în liceele din Capitală este greu de imaginat. Licee cu renume. A fuma haşiş sau marijuana este ceva, dar mulţi deja îşi injectează heroină", spune Adrian, adăugând că, atunci când vine vorba de copiii lor, mulţi părinţi sunt orbi. "Vin taţi care îmi spun că odraslele lor nu au cum să se drogheze pentru că nu le dau bani pe mână. «Cu ce îşi cumpără dacă eu nu îi dau decât 20 de lei pe zi, să aibă de mâncare», îmi spune tatăl. Dar el nu îşi dă seama că, pe lângă cei 20 de lei pe zi pe care îi dă el copilului, acesta mai primeşte încă 200 de lei de la mamă... Sunte fete de 14 ani care merg de câte trei-patru ori la coafor pe săptămână, după care le mai rămân şi bani de droguri. Au mai mulţi bani în buzunar ca mine", spune Adrian. Poliţistul, piedica numărul unu Adrian spune că între detectivii particulari şi poliţişti nu încape loc de prea multă dragoste. "Nu mai ştiu de câte ori nu s-au luat poliţiştii de mine doar pentru că stăteam într-un loc şi filam. Prima oară îi spui că e dreptul tău să stai unde vrei, dacă eşti pe spaţiu public, dar nu înţelege. Apoi îi spui că eşti detectiv particular şi începe cu miştoul. Că a făcut şi el filaj la viaţa lui şi că tu nu o faci bine, că dacă te-a prins el, te prinde şi ţinta. El habar nu are că ţinta ta e la un kilometru distanţă, crede că e peste drum". De asemenea, Adrian spune că multă lume îşi închipuie că imagini incriminatoare se pot lua cu minicamere care încap într-o butonieră sau pot fi montate pe nişte ochelari. "Şi dacă ţinta ta stă într-un bar în care este întuneric, ce faci? Cu minicamerele alea nu rezolvi nimic. Eşti bun abia atunci când ai o cameră mare şi performantă la tine cu care să poţi filma pe ascuns. Iar pentru asta trebuie să ştii unde să stai, ce lumină ai în locul respectiv şi să îţi dai seama de toate astea în câteva secunde, cât să nu baţi la ochi că te învârţi prea mult... Sunt mulţi oameni care vor să devină detectivi, dar îşi dau seama pe parcurs că nu au ce le trebuie", mai spune Adrian. Are zece ani de meserie şi spune că îi mai trebuie încă 10 pentru a deveni cu adevărat bun. Nu ştie încă dacă o să-l mai ţină nervii.